Autor: Emil Proșcan

Gară fără șine

O cheamă Ioana! Locuiește într-un fost vagon de tren, transformat, prin bunăvoința unor oameni, într-o baracă rudimentară pe roți, prin care, cu toată împotrivirea unor folii de plastic, vântul se încăpățânează să pătrundă. O...

Citeste mai mult

Tataia (I)

La câteva case de noi în drumul spre biserică locuia un bătrân despre care vecinii spuneau că e „sărac la vorbă”, singuratec și neprietenos. Nu era bunicul, dar îi spuneam Tataie. Pe noi, din când în când, ne vizita. „Noi”...

Citeste mai mult

Rugã

Țara mea are nevoie de îngrijirile tale, Doamne!Țara mea înseamnã pãmântul din care s-au nãscut pãrinții, bunicii, moșii și strãmoșii mei și acum sunt în Cerul dreptãții tale! Câmpiile, dealurile, munții, apele, pãsãrile,...

Citeste mai mult

Versuri

Geneză la început totul era în fiecare om, ca orice naștere pământul nu se împărțea nimănui averea, bogăția erau în cuprinsul privirilor ce se întretăiau ca niște mâini mereu întinse în taina îmbrățișării așa era dragostea...

Citeste mai mult