Categorie: Laborator artistic

Poeme

E timpul E timpul să vii – copilăria mea e pe sfârșite.Desfrunziți de basme, ochii meilasă de-acum luna și stelele să treacă.Din preajma pupilelor, ghețuri și urși albiau pornit către poli și toată ființa mea,până mai ieri uriaș...

Read More

Lampa și musca

În unul din satele ce aparțin de comuna Lopătari trăiau mai multe femei în vârstă, singure, gospodărindu-se și ele cum puteau. Una dintre ele era țața Păuna. Pe vremea aceea nu ajunsese curentul electric și pe acolo. Oamenii...

Read More

Popor al meu

Popor al meu sărac și dreptTe plâng când râzi în stropi de soareȘi cu durerea prinsă-n pieptTe știu mereu pe rășchitoare Tu printre preget de CarpațiȘi-n val de Dunăre domoalăPrin clăi de grâu și prin nămețiMai curgi în lacrimă...

Read More

Rugã

Țara mea are nevoie de îngrijirile tale, Doamne!Țara mea înseamnã pãmântul din care s-au nãscut pãrinții, bunicii, moșii și strãmoșii mei și acum sunt în Cerul dreptãții tale! Câmpiile, dealurile, munții, apele, pãsãrile,...

Read More

Viețile lui Pelencea (I)

Există în viața omului zile-primăvară, zile-vară, zile-toamnă și zile-iarnă, fără nicio legătură cu anotimpurile din care fac parte. Pot fi zile-iarnă care să fie zile de vară. Pot fi zile de primăvară care să fie zile-toamnă.Nu...

Read More

Versuri

Geneză la început totul era în fiecare om, ca orice naștere pământul nu se împărțea nimănui averea, bogăția erau în cuprinsul privirilor ce se întretăiau ca niște mâini mereu întinse în taina îmbrățișării așa era dragostea...

Read More

Vis cu berze

Am învățat chiar înainte de a merge la școală să vorbesc cu berzele. Prin intermediul stâlpilor de telegraf. Și numai după ce ele își părăseau cuiburile, plecând într-o direcție necunoscută. I se zicea toamnă acestei zile care...

Read More

Scrisul și aratul

Nu fac altceva decât ce făcea tata, ar pământul. Doar că pământul meu e coala albă de hârtie. Cu toate că aș putea să mă folosesc de calculator, scriu de mână. Întocmai ca tata, care făcea întocmai ca bunicul. Arau, cum s-ar...

Read More

Muntele de gheață

Râdeam de ea. Dar ce mai râdeam! Și nu fiindcă era bătrână, ci pentru că umbla toată ziua pe drum cu un coș de nuiele, în care zicea că strânge urmele fiului său, ce plecase în lume, uitând să mai vină pe-acasă. Măcar cu atâta...

Read More

Jocuri de altădată

Eu așa mi-aduc aminte, că erau mulți copii în curtea noastră, ca să se joace cu mine, care eram singur la părinți. Unul dintre ei era cerul. Sau nu credeți c-a fost și el într-o vreme copil?! Chiar în vremea în care eram și eu....

Read More
Loading