Continuare din numărul trecut
La Athénée Palace mai întâlneam o doamnă din lumea noastră, frumoasă, inteligentă, plină de haz. Era doamna Niculescu-Dorobanțu, mama unui prieten foarte bun de al meu, Jean Niculescu-Dorobanțu.
Acesta era un băiat amabil, foarte bine crescut, foarte cultivat, căci citea mult și cu un deosebit talent la desen. Avea o sănătate fragilă și când era copil mic avea unele dificultăți de mers. A fost crescut de mama lui, dar și de o mătușă a sa (tante Miouche), soția lui Grigore Duca (fratele fostului prim ministru liberal I.Gh. Duca). A reușit să plece în SUA. Prin 1972 l-am întâlnit la New York. Avea un păr lung și făcea parte din boema orașului. Era un desenator consacrat, dar avea o depresiune marcată deoarece „prietenul” său îl părăsise. Nu după mult timp s-a sinucis înecându-se în ocean1.
Mama lui era plină de viață. Când venea la Athénée Palace îmi făcea regulat o vizită și luam masa împreună.
De multe ori m-a invitat să iau masa la ea acasă. Stătea lângă hotel, pe strada N. Golescu. Am amintiri numai frumoase despre ea, deși mulți o criticau (din invidie), mai ales pentru o legătură pe care a avut-o și nu a ascuns-o cu un om de afaceri, Lipmann, care printre altele închiriase cazinoul din Sinaia.
Am mai întâlnit o doamnă frumoasă, elegantă, amuzantă pe care am cunoscut-o în holul hotelului. Vigilentul director a intervenit din nou dezvăluindu-mi că era o persoană ce putea să-mi aducă necazuri, fiind urmărită de serviciile secrete germane.
Mița Biciclista (caricaturi de epocă)
Mița Biciclista (caricaturi de epocă)
Destul de des venea seara o doamnă foarte elegantă, cu pălării cochete, uneori cu voaletă, cu un păr frumos întunecat2, cu o talie de viespe și în general cu o umbrelă. Era frumoasă, veselă, atrăgătoare, deși avea peste 55 de ani și mersul ei era suplu, de sportivă. O dată i-am ridicat o batistă care îi căzuse. Cu acest prilej am văzut că avea ochii verzi și că se parfuma cu Chanel N°5. Domnul Costică, chelnerul, mi-a explicat că era vestita Maria Mihăescu pe care marele gazetar G. Ranetti, de la ziarul „Furnica”, o poreclise Mița Biciclista într-un moment de furie când aceasta i-a respins avansurile. Era una din cele mai nonconformiste doamne ale vremii, prima femeie care a mers pe bicicletă în București și prima femeie care s-a scăldat în costum de baie. Mulți o considerau drept o demimondenă, asemănând-o cu La Belle Otero, Émilienne d’Alençon sau Liane de Pougy (viitoarea principesă Ghica). Era bogată, îi plăcea luxul, se plimba călare, cu caleașca sau cu mașina, și stârnea invidia multora care nu au iertat-o și care au creat o adevărată mitologie negativă în jurul ei pe care domnul Costică mi-a povestit-o. Se spunea că avusese aventuri cu regele Leopold al Belgiei, cu regele Ferdinand al României (care i-ar fi dăruit casa din strada Amzei) și cu regele Manuel al Portugaliei, că ar fi relații romantice cu O. Goga, C. Disescu, pictorul N. Grigorescu și cu prof. N. Minovici (marea ei pasiune). A fost mult desenată de caricaturiștii din la belle époque a capitalei noastre. Venea de obicei cu un domn mai în vârstă despre care am aflat că era soțul ei, generalul Alexandru Dumitrescu. Nu am văzut-o niciodată în posturi extravagante sau nonconformiste. Privind-o nu mi-aș fi închipuit cât de nebunatică a fost.
Eram un tânăr student și, ca atare, eram interesat de femeile frumoase care veneau la Athénée Palace să se distreze, să distreze pe alții sau să extragă cât mai multe informații de la cei ce cădeau în mrejele lor. Dar Athénée Palace-ul era și un loc unde veneau mai marii zilei.
C. Pantazi
C. Bușilă
În anul în care am locuit acolo am întâlnit o mulțime de oameni de decizie și putere ai țării și Axei. Pe mareșal nu l-am văzut niciodată, dar pe ceilalți miniștri (majoritatea generali) i-am văzut destul de des venind la câte un dejun sau dineu oficial. Nu-i cunoșteam decât pe puțini, dar ospătarii și directorul hotelului mi-i arătau. Așa am zărit pe Mihai Antonescu, generalul C. Pantazi (ministrul de război), prof. P. Tomescu de psihiatrie (ministrul Sănătății), pe generalul Ion Sichitio și pe Aurel Pană (miniștri ai Agriculturii), C. Bușilă (ministrul Lucrărilor publice, tatăl lui Yutu Georgescu3), prof. I. Petrovici (ministrul Instrucțiunii, Educației, Cultelor și Artelor) și alții pe care nu mi-i mai amintesc. Nimeni nu se gândea atunci că aceștia vor plăti cu viața sau cu ani grei de carceră poziția lor actuală.
Ion Mihalache, Iuliu Maniu
Veneau și veteranii clasei politice care – cum spunea tata – fuseseră lăsați la vatră de Carol II și de mareșal. Cel mai regulat venea Iuliu Maniu, care intra sever, rigid și se ducea la masa lui fără să se uite la nimeni. Punea servieta pe scaun și se așeza pe ea. Uneori era însoțit de M. Popovici (fost ministru de Finanțe și frate cu doctorul Popovici care era medicul nostru ORL).
Într-o zi a venit cu Bani Ghica, pe care-l cunoșteam bine. Acesta m-a chemat la masa lor și m-a prezentat celui pe care presa îl numise sfinxul de la Bădăcin și cu care am schimbat câteva cuvinte banale. Foarte rar venea Dinu Brătianu. O dată a sosit cu secretarul său Radu Vâlsănescu de la Pitești. Acesta când m-a văzut mi-a făcut semn, așa că am mers la masa lor. Dinu Brătianu și-a adus aminte de mine de la Stolnici, unde venise la o vânătoare. Mai veneau sporadic G.G. Mironescu, Al. Vaida-Voievod, Ion Mihalache (totdeauna în haine țărănești) și Gh. Tătărescu cu soția sa Arethia, protectoarea lui C. Brâncuși.
Arethia Tătărescu
Pamfil Șeicaru
Arethia era o adevărată apariție căci era frumoasă, distinsă și se vedea pe chipul ei o deosebită sensibilitate artistică și inteligență. Venea uneori cu fiica ei Sanda. A fost una din doamnele remarcabile ale perioadei interbelice. Născută la Pitești, a fost crescută de mică în Belgia. Are meritul de a fi dus o activitate culturală intensă, sprijinind atât arta cultă cât și cea populară. Din păcate a suferit mult în timpul erei comuniste. Soțul și fiica au fost chinuiți în închisori, iar mai târziu a suportat nemiloasa și trista boală a lui Alzheimer pentru care am îngrijit-o. Nu a scăpat de ticăloșia oamenilor nici după ce a murit și după ce regimul comunist s-a prăbușit. Bustul pe care Primăria din Târgu Jiu i l-a ridicat în Grădina Publică fost înlăturat și distrus din motive tipic proletcultiste.
Mai veneau Gh. Brătianu (ce venea deseori cu soția sa Elena – născută Sturdza – care peste mult timp îmi va fi pacientă), C. Anghelescu, Victor Slăvescu, Grigore Gafencu și mulți alții. La aceștia se adăugau corifeii presei românești ca Pamfil Șeicaru (care nu avea o reputație bună dar era admirat pentru talentele sale și care când intra în restaurant se impunea prin aspect dar și prin sonoritatea vocii sale) și Stelian Popescu (care își recuperase poziția după abdicarea regelui Carol II). Evident că ziariștii mișunau. Aparțineau marilor cotidiane românești dar și streine, mai ales germane. Nu trebuie uitat că Athénée Palace era o sursă de informații, poate una din cele mai importante din sudestul european.
Continuare în numărul viitor
NOTE:
1 George Duca, cu care era rudă foarte apropiată, s-a sinucis și el. Acesta și-a programat data sinuciderii cu ani înainte.
2 Se pare că uneori avea părul blond.
3 Soția dirijorului George Georgescu.
Comentarii recente