Agață-ți nădejdile de zborul unor păsări călătoare
Copiii sorții schimbătoare
Se pot întoarce într-o primăvară
Odrasle așteptate cât o viață amară
Păcatul este al celui care nu mai crede
Al desperatului ce mântuirea tot mai departe vede
Al celui pururea cu sufletul mâhnit
Din care prea devreme viața a fugit
Eu sunt acela, cel ce a ratat partida
Eu sunt acela, eu sunt Iuda
Păcatul renunțării asupră-ne va sta
Diavolul blazării în lume-i umbră grea
Însă te conjur azi străine, să vină dinainte
Să fie martor, la ale sale vorbe să luăm cu toți aminte
Acel ce n-a simțit vreodată dulceața renunțării
Acel ce n-a gustat în veci otrava delăsării
Acel ce nu a strâns măcar o dată brațele pe piept
Și-a spus: „Eu plec!”
Ești tu acesta? Poți spune asta?
Ai fost cruțat de Tyche, n-ai cunoscut năpasta…
Ridici spre munți privirea, e locul Lui pe creste
Și îl invoci pe Domnul, implori să-ți dea o veste
Ridici spre nori privirea, acolo-I este Tronul
Dar Pronia e surdă, pierdut e acum omul
Noianul de păcate negru mormânt i-a fost
Dorinți, nădejdi uitate și patimi fără rost
Cine mai crede că fără vină este
O tristă creatură ce iadul moștenește?
Din leagăn, ofrandă-ntinsă neînduplecatei morți
Rătăcitoare victimă pe ale vieții necunoscute hărți
Străvechi vinovății, obscure crime
Cu toate acestea, în pripă osândite cu asprime
Coboară dar la noi, Tu, Doamne și mângâie-ți făptura
Iar calea către pocăință s-o putem dura
Ne iartă amărăciunea, plictisul, desfrânarea
Singurătatea, plânsul, nepăsarea
Căci omenești sunt toate, iar noi doar oameni suntem
Împotrivirea-i slabă, prin vine curge-al firii crunt blestem
Ne uită toate, căci noi vom fi la fel
Mai triști, mai singuri, căci nu putem altfel!
Regretul lui Iuda, José Ferraz de Almeida Júnior, 1880
Comentarii recente