Straturi peste straturi de jeg, sărăcie cruntă, condiții complet inumane, în care „foamea face din tine o ființă total lipsită de echilibru și de creier”. Prin ochii unui vagabond, Parisul romantic și Londra culturală sunt jupuite de orice strălucire. Mizeria guvernează – de la apa murdară și așternuturile împuțite din centrele pentru persoanele fără adăpost și până la caracterele deplorabile ale oamenilor care pretind a-i ajuta pe cei chinuiți de soartă. În sufletul unui vagabond, umilirea devine singura emoție pe care o mai poate trăi.
Totuși, într-o lume în care urâțenia umană iese la iveală, se revelează și frumusețea interioară a celor ce trăiesc cu puțin. Dincolo de nevoia de supraviețuire, apar hoinari cu o generozitate ieșită din comun, care își împart până și ultimul colț de pâine uscată mânjită cu margarină. Apar personaje excentrice cu povești fantastice, înduioșătoare și dulci-amărui. Sunt oamenii străzii, respinși de societate, dornici de muncă cinstită, dar încătușați de sistem, care spulberă orice stereotip făurit de mentalitatea colectivă.
Înainte de a deveni George Orwell, Eric Arthur Blair a îmbrăcat haina lui P.S. Burton și a ieșit pe străzile Parisului și Londrei anilor 1927-1931. Încurajat de Ruth Pitter și inspirat de scrierile lui Jack London, „Burton” a pornit în explorarea sărăciei pe propria piele. Experiențele trăite au fost mărturisite în Fără un sfanț prin Paris și Londra, prima carte semnată de reputatul autor. Chiar dacă Ferma animalelor sau O mie nouă sute optzeci și patru rămân sursele celebrului stil orwellian, Fără un sfanț prin Paris și Londra ne aduce mai aproape de sacrificiile, geniul și, mai ales, sufletul lui Eric Blair.

Fără un sfanț prin Paris și prin Londra
George Orwell
Editura Polirom, Iași, 2017