Categorie: Laborator artistic

Atunci când iarba ofta Ufff, ce-o fi fost în capul meu, zicea tataie Gheorghe, de mi-am lăsat fetele să se mărite atât de departe!Fetele de care zicea erau mama și sora sa, Vica, iar atât de departe însemna dincolo de pădure, în...

În veșnicia înnoirii O perdea ușoară de visecobora de pe Steaua Polarăși se răsucea stângaciprintre roțile Carului Mareși eu eram chiar în căruțăneputincios, încremenitîn năvodul astralși înmărmurit de cheiape care o are Cerul...

Au pornit și s-au opritla hanul lui Chimham lângă Betleem…(Ieremia 41:17);Durduiesc carele pe ulițe, se năpustescunele peste altele în piețe; parcă sunt niște făclii la vedereși aleargă ca fulgerele… (Nahum 2:4) Era...

Amintire cu tata Și acum îl văd…Cum stă la masă…Pana apăsând-o pe hârtie,Șoptind încet cuvinte –Poema când se scrie. Și apoi prin ceața dimineții,Se plimbă printre gânduri,Cautând cu voce tare –Rima printre rânduri. Și apoi...

Accent ascuțit A fi țăran n-a fost niciodată o cauză a fericirii, fiindcă meseriașii pământului nu au putut să stăpânească stihiile naturii decât prin rugă către Dumnezeu. A fi țăran a însemnat mai întâi suferință, trudă și...

Acum vreo 20 de ani, într-una din zilele începutului de toamnă, pe la orele prânzului, a fost adus cu ambulanța un pacient cu vârsta de până-n 75 de ani. După ce a trecut pe la „urgențe” a fost trimis pe secția neurologie cu...

Sania Copilăriei la Slătioara Mi-am luat la Slătioara sania Copilăriei pe care am împodobit-o, odată, cu dragostea fără margini a tuturor bunicilor lumii și pe scaunul ei din stinghii de brad cu miros de rășină și am strâns la...

Plecam cu Sorcova în ultima zi a anului taman când se îngâna ziua cu noaptea, într-un amurg violaceu-bocnă, cât să visezi nestingherit la depărtările de basm ale groenlandelor și antarctidelor de care auzisem pe te miri unde. Ne...

„Pui, pui, pui! Unde ești, «Porumbacule»? Vino să mănânci, anchinăsâtule1!” o auzeam, din pătulul în care stăteam tolănit pe grămada de drugi de porumb, pe ma’-marea. Printre nuielele împletite pătrundeau valuri răcoroase și...

Întâi și-ntâi s-a prăpădit Florache Oancea, tatăl mamei mele. Tata-mare, adică. Viața i s-a terminat într-o iarnă cumplită și mereu m-am întrebat cum naiba de a răzbit moartea printre troienele înalte și trunchioase… Mie...

Din vecini se auzi un cocoș dement ce parcă ținea morțiș să trezească tot cartierul. Pe timpuri avusesem și noi unul fălos din cale afara, dar într-o buna zi a dispărut prin curte, iar când am întrebat-o pe mama unde este, ea a...

Dintotdeauna a fost așa, ca oamenii să secere grâul, fără să bage de seamă că-l seceră și grâul pe câte unul dintre ei. I s-a întâmplat chiar bunicului meu dinspre tata, care ajunsese primul la arie, așa cum făcea mereu, ca nu...