Autor: Nicolae Croitoru

În veșnicia înnoirii O perdea ușoară de visecobora de pe Steaua Polarăși se răsucea stângaciprintre roțile Carului Mareși eu eram chiar în căruțăneputincios, încremenitîn năvodul astralși înmărmurit de cheiape care o are Cerul...

Până la Paști s-a făcut bine băiatul și atunci Stela i-a croit haine de ciobănaș și o căciuliță care semăna într-un fel cu a marilor voievozi, și i-a făcut opinci din piele de capră, neuitând să-i pună motocei roșii, ca să nu...

În cercul marelui balans Cânta un cuc, în frui de prui  Și peste cer cădea un snop C-un pic de frunzărit de ploi Prin cârdășii  Fără noroc  Din cercul ce pleca grăbit  Mă agățam de raze surde  Și mă legam de infinit  C-un brâu...

Trecuse binișor de jumătatea lui februarie, se apropia Paștele când Stela avea două luni de când născuse un băiețel de toată frumusețea, într-o seară de duminică, când, spre norocul ei, tot satul și mai ales moașa comunală erau...

  Frumoasa mea cu ochi de înger Când te-am cules de prin etern Vroiam să fii și stea și fulger În barca timpului de lemn Cu drag topit pios în cală Te-am răsădit în nemereu Și ți-am zidit o catedrală La umbra sufletului meu Și-n...