S-a stins din viață în dimineața zilei de marți, 4 ianuarie, când își propusese, ca de obicei, să vină la Academia Oamenilor de Știință, al cărei președinte de onoare fondator era, Prof. univ. Dr. H.C. chirurg cardiovascular VASILE CÂNDEA, membru titular al Academiei de Științe Medicale, secretar general internațional al Uniunii Medicale Balcanice, multiplu doctor „Honoris Causa”, membru fondator al fundațiilor „Emil Palade” și „Scientica”, membru titular al Academiei de Științe Naturale din Rusia, membru fondator al Societății Române de Chirurgie Vasculară și Angiologie, membru al Societății Europene de Chirurgie Cardiovasculară, creatorul Centrului de Boli Cardiovasculare al Armatei din cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” București, acela care avea să opereze, la București, cu fratele celebrului chirurg Christiaan Barnard, doctor care a redat vieții nu sute, mii de inimi, pe care a le-a făcut să bată din nou, cu o vocație și o dăruire în slujba medicinii naționale rară, cu o operă științifică alcătuită numai prin titlurile comunicărilor și cercetărilor – o carte cu 50 de pagini –, recunoscut în cercurile cardiologice internaționale, în sfârșit, continuator inspirat, stăruitor și înzestrat cu harul țărănesc al ctitoriei, continuator, zic, al operei marelui profesor Constantin Angelescu (al doilea Spiru Haret al României) și, astfel, creator al Academiei Oamenilor de Știință din România pe temelia Asociației inițiată în 1935 de către amintitul savant Angelescu.

Doctor Vasile Cândea, profesor doctor docent Vasile Cândea, general de Armată Vasile Cândea, căruia i s-a și înmânat în semn de cinstire bastonul dr. Davila, a fost fiul unor țărani săraci dintr-un sat de pe dealurile care coboară spre Zimnicea, un sat cu nume atât de frumos și de vital, care făcea și mai vie Speranța pentru locuitorii săi, numit predestinat și pentru cariera de om de știință Viișoara, de care nu s-a despărțit toată viața, până de curând, în toamna abia trecută. Au fost atât de săraci părinții lui, încât l-au dat, fiind, cum se zice la țară, isteț, să fie înfiat de fratele mai mare al tatălui său și, astfel, să fie înscris în Școala Militară și în Armată care atunci favoriza, cu mijloacele ei, copiii de țărani săraci să învețe la școli înalte și să-și dovedească, așa cum a făcut și generalul Cândea, dragostea față de țară și de pământul ei.

Rar am văzut în viața mea un Patriot mai îndrăgostit de țară și mai dăruit sporirii prestigiului ei și demnității ei și nădejdii ei în mai bine, într-o zi de mâine mai bună, acest fiu de țăran din Viișoara care a făcut din spiritul țărănesc o sfințenie și o aristocrație a societății întregi.

Devotamentul și stăruința aceasta cu adevărat țărănească a ziditorului de case ale sufletului care să închidă în ele noblețea și talentul și iscusința și puterea de a privi în viitor au strălucit la acest mare OM, la rând cu știința învierii inimilor, în opera de ctitorire a Academiei Oamenilor de Știință, instituție validată prin el în primul rând de o activitate atât de bogată care a cuprins întreaga țară în filiale care favorizează cercetarea științifică și nobila selecție a valorilor existente în provincie și sprijinite să se manifeste și să fie recunoscute la nivel național datorită titlurilor acordate de către secțiile academiei, un laborator adevărat al selecției eliberată de orice condiționare – alta în afara științei.

Astfel, AOȘR, nu întotdeauna privită și mai ales sprijinită la nivelul activității desfășurate în filiale, în conferințele naționale, în adunările, la rândul lor, naționale, pe teme atât de strâns legate de viața societății noastre și de cerințele ei, de la învățământ și până la afirmarea civilizației românești rurale, a fost recunoscută prin singurele ei merite și niciodată prin plecăciuni acordate diriguitorilor zilei.

Activitatea acestei academii este ilustrată și printr-un program editorial bogat, și printr-o publicistică de specialitate la fel de bogată, justificate și prin recunoașterea internațională de către nume mari ale științei mondiale care s-au simțit onorate să primească și titlurile onorifice acordate de ctitoria profesorului universitar doctor H.C. Vasile Cândea.

Acest Om mare a avut și caracterul vertical și demnitatea științifică și cutezanța și răbdătoarea smerenie de a înfrunta atâtea adversități care au mers uneori până la împrejurarea tipică, din nefericire, când, într-un sertar de la un minister, i s-a ținut ascuns, „uitându-se” să i se înmâneze, atât de meritatul ordin Steaua României în grad de Cavaler. A fost nevoie să se meargă până la Șeful Statului care îl onorase și care a reparat nedreptatea, sărbătorindu-l la Cotroceni, în prezența întregii Academii.

Academia Oamenilor de Știință a fost sufletul acestui Mare Om, acestui mare Profesor, acestui mare Patriot, astăzi, când sunt atât de rari marii Patrioți-Apostoli,  și știința și omenia româneasă pierd astfel unul dintre oamenii ei mari cari, cum zicea Nicolae Iorga, merită să rămână înscris cu litere de aur în Cartea de Onoare a Spiritualității Naționale.

P.S. Nu pot să nu scriu în acest post-scriptum cât am fost de prieteni, cât am fost de legați sufletește, încât se rupe inima în mine.

________________________________

Articol apărut pe blogul „Adevărul”.