De la primele numere, Clipa s-a onorat să colaboreze statornic cu membrii Academiei Române și ai Academiei de Științe, luminând opera lor de până atunci și oglindind și chiar stimulând activitatea lor creatoare în pagini academice anume sau în ample interviuri programatice.

Astfel au putut fi întâlnite în paginile Clipei, număr de număr, numele unor Ilie Bădescu, Adrian Badea, Dan Berindei, Bălăceanu-Stolnici, Vasile Cândea, Florin Constantiniu, Răzvan Theodorescu, Vasile Tonoiu, Ioan Scurtu, Alexandru Surdu, D.R. Popescu și Ioan Aurel Pop, IPS Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului.

Statornicia acestei onorante colaborări a făcut hotărâtor prestigiul revistei și a asigurat ținuta dialogului Clipei cu cititorii săi.

Această împrejurare fericită a determinat Academia Română să acorde publicației Clipa Distincția Culturală. Iată, astfel, și temeiul pe care ne îngăduim astăzi să vă propunem și omagiul pe care îl aducem romancierului, criticului și istoricului literar Nicolae Gheran.

După o viață întreagă de trudă destoinică și devotată în mijlocul muntelui de marmură albă strălucitoare numit Liviu Rebreanu, Niculae Gheran, ajuns acum în pragul vârstei matusalemice, a reușit să ridice – lucrând aidoma unui sculptor inspirat, strângând și cea mai firavă fărâmă din prețiosul material și găsindu-i locul potrivit în edificiul înălțat de-a lungul a peste cinci decenii – cel mai frumos și mai impresionant monument închinat vreodată vreunui scriitor român – ediția integrală unică a operei romancierului, nuvelistului, dramaturgului, publicistului și directorului strălucit al Teatrului Național „I.L. Caragiale”.

Ajuns în acest prag, eu îl văd – cum îl vedem noi toți, cei care scriem cu oarecare înzestrare în limba română – îl vedem așadar toți intrând și onorându-ne în aula sacră a Academiei Române, prin care, din nefericire, rătăcesc nedumeriți atâția pitici. Ar fi o clipă care nu ne-ar onora numai pe noi, l-ar onora pe Rebreanu însuși, ar onora chiar și Academia Română, unde Niculae Gheran își află, oricum, locul cuvenit, căci Istoria va face în cele din urmă dreptate.

Și ca o încununare luminoasă a acestei pomenite de mine trude destoinice și devotate, Niculae Gheran a ajuns să semene, cum nu se poate mai bine, la chip și la trup, cu eroul sculpturii sale. Rar s-a potrivit ca un critic și istoric literar consacrat unei opere literare strălucite să ajungă să semene cu eroul lui!