Tocmind coșarii să mai facă loc
Vreunui almanah de frunze moarte
Ce în tulpini miros a flori de soc.

Aproape toamnă, spun încet copiii,
Alcătuind gramatici pe de rost,
Sculptând în struguri zaț de iasomie,
În plin concert de zvon născut anost.

Aproape toamnă, tace tot pământul,
În lacrima în care ne-am închis,
Întâmplător, ca-n marea tragedie,
Perfect normal, ca-n micul nostru vis.

Aproape toamnă, zumzăie contrastul,
Mințindu-ne că mâine suntem vii
Și că-n tulpina seacă din pădure
Se-ascund, de fapt, voci tandre de copii.

Aproape toamnă, spune poezia,
Iar noi o ascultăm, umili, plângând,
În timp ce anotimpurile-haos
La colț de cearcăn nemurire vând.