Ahora que ya bailas; Con tal de verte volar
Miguel Gane
Editura Aguilar, Madrid, 2017 & 2018

1718

Chiar dacă nu pot să te ating

sau să vedem filme împreună.

În ciuda acestei distanțe nedorite, 

care mă face să vreau să urc într-un avion 

în fiecare clipă când mă gândesc la tine.

Chiar dacă am pozele tale 

și cu ele pot să mai trec peste câteva zile.

Chiar dacă nu pot să îți citesc

toate cărțile pe care le doresc. 

Deși îmi este frig în primăvară, 

chiar dacă mă întreabă lumea despre tine

și pe fața mea se așează un dor,

deși cămășile mele nu mai au mirosul tău,

nici hainele tale nu mai sunt pierdute

pe parchetul meu.

Chiar dacă vinul nu este pentru doi,

chiar și atunci când vreau să ne pierdem prin Madrid,

deși îți știu mărimea exactă la orice aluniță de pe spate

și mor de poftă, pe zi ce trece, să-ți mai descopăr ceva nou.

Deși aș vrea să îți mușc urechea 

și să îți spun lucruri interzise.

Deși există un vreau cât un munte,

și un nu pot zboară, din ce în ce, prin vânt, 

în ciuda tuturor acestor lucruri,

1718 kilometri nu mi-au fost, niciodată, 

atât de aproape.

Miguel Gane