„Am patruzeci și șase de ani, mă numesc Florent-Claude Labrouste și-mi urăsc prenumele.” De fapt, Florent-Claude poartă o ură pasivă pentru… tot. Societatea fățarnică în care își târăște existența. Eșuările amoroase care nu încetează să-l bântuie. Propria viață, măcinată încet și sistematic de o depresie ce-i promite amorțire de lungă durată. Cel puțin până „moartea va învinge până la urmă”.
Așa ajunge la Captorix. Antidepresivul-minune, eliberator de serotonină din belșug și lipsit de efectele secundare primejdioase ale antecedenților săi. Risca doar impotența. Nimic grav. Măcar n-ar trebui să ajungă la fantezii suicidare. Cel puțin n-ar trebui.
Tot așa ajungi tu, cititorule, să pășești timid în mintea lui Florent-Claude și să asiști incomod la fluxul brut al conștiinței sale. Gândurile lui cele mai intime, întunecate și discordante se revarsă unele peste altele, pagină după pagină, până ajungi să înțelegi exact cum funcționează viclenia pe care o numim depresie.
Printre șiroaiele de gânduri, se strecoară pasaje savuroase de analiză socială, politică și umană. Le mouvement des Gilets jaunes va căpăta un sens mai profund decât orice te-ai aștepta să găsești în confesiunile unui depresiv resemnat. Descoase metodic Franța zilelor noastre, îndepărtând strat după strat strălucitor până îi dezvăluie adevărata față. Și ce se află sub machiaj e departe de a fi paradisul enigmatic, boem și romantic întipărit în imaginațiile visătorilor de pretutindeni.
Serotonină este povestea-introspecție care te pune într-o postură inconfortabilă, te face să te simți neputincios și, cu sau fără voia ta, îți deschide ochii pentru a vedea realitatea contemporană în toată splendoarea ei cruntă. Lansat doar cu câteva luni în urmă, romanul lui Michel Houellebecq a devenit aproape instant bestseller internațional. Vei înțelege de ce în momentul în care te afunzi în lectură; o lectură din care îți va fi greu să ieși până nu ajungi la ultimele pagini copleșitoare.
În final, există șansa ca Serotonină să îți declanșeze propria introspecție și să te facă să regândești tot ce credeai că știi despre depresie, adevărata boală a secolului, și lumea în care tu însuți trăiești?
„S-ar părea că da.”
Comentarii recente