„Nu viața, ci nonmoartea este subiectul acestei cărți.” Simplu și la obiect, nu? În realitate (și ficțiune), însă, lucrurile nu sunt niciodată atât de simple pe cât par. La fel este și în cazul straniu al lui Frédéric Beigbeder, personajul principal în cel mai recent roman al autorului omonim, care pornește în căutarea imortalității, sau cel puțin a vieții cât se poate de prelungite.
„Dacă mă credeți nebun, închideți cartea. Dar n-o s-o faceți.”
Obsesia pentru O viață fără sfârșit îl poartă prin cele mai prestigioase clinici, laboratoare și centre de cercetare din întreaga lume, de la Clinica Genomului din Elveția la Facultatea de Medicină a Universității Ebraice din Ierusalim sau Harvard Medical School din Boston. Echipat cu tenacitatea jurnalistului de investigație, stoarce cât mai multe date cruciale de la marii doctori cu care stă de vorbă. Refuză orice posibilitate a unui dead end, la propriu și la figurat.
Pe parcursul călătoriei fizice, psihice și, mai ales, spirituale, este însoțit de simpatica Romy, fetița lui de numai zece ani, dar și de robotul ei iubit, de ultimă generație, Pepper. Astfel, preocuparea pentru viață veșnică se intersectează cu alte teme precum paternitatea, inovația și, pe alocuri, chiar religia sau social media.
Prin tot acest vârtej, autorul-narator-protagonist împletește fragmente de ficțiune credibilă cu realități științifico-tehnologice înspăimântătoare. Din loc în loc, rupe firul narativ pentru a insera tabele și liste cu aer contemplativ, cum ar fi principalele diferențe dintre „celibatarul de 30 de ani și tatăl de 50”, „om și robot” sau „uman și post uman”.
La urma urmei, O viață fără sfârșit nu e genul de roman la care te-ai aștepta să apară sub semnătura lui Frédéric Beigbeder. Sigur, oricare cititor fidel va recunoaște imediat stilul de scriitură și o mână de elemente recurente în universul său literar: dorință, droguri, dramă. Totuși, O viață fără sfârșit ni-l aduce pe însuși Beigbeder într-o lumină nouă – a maturității unui tată, a persistenței unui cercetător amator și, în final, a disperării unui bărbat la vârstă de mijloc, față-n față cu inevitabila trecere în neființă.
Frédéric Beigbeder, O viață fără sfârșit, Editura Trei, București, 2019
Comentarii recente