Recent, doamna Ana Potra mi-a oferit spre lectură, cu rugămintea de a scrie un „cuvânt înainte”, jurnalul lui Nicolae Titulescu din 1927-1928. Am constatat că marele diplomat era extrem de riguros, consemnând zi de zi, pe ore și chiar pe minute: culcarea și scularea, cu contabilizarea orelor de somn; starea fizică și de sănătate; activitățile zilnice de la ceaiul de dimineața până noaptea târziu; persoanele cu care s-a întâlnit, uneori și ce au discutat; modul cum a preluat conducerea Ministerului de Externe și demisia după mai puțin de un an; deplasările efectuate în țară și în străinătate (Anglia, Franța, Elveția, Italia, Regatul Sârbilor Croaților și Slovenilor); petrecerea concediilor etc., etc.

Notele privind starea sa fizică și de sănătate sunt de ordinul sutelor: De exemplu: 9 decembrie 1927: „Nu merg rinichii. Urinez puțin, aproape deloc. Mi-e foarte rău”. 2 ianuarie 1928: „Am pus ventuze. E 2 noaptea și sunt prăpădit și obosit”. 22 ianuarie 1928: „Răcit, bolnav, nedormit”. 16 februarie 1928: „Dureri de cap, mi-e rău”. 12 aprilie: „În pat. Slăbit. Bolnav”. 4 mai 1928: „Mi-a făcut 3 injecții de camfor”. 21 iulie 1928: „Am dureri de stomac. Amărât tare, bolnav”. 26 iunie 1928: „mi-a tăiat doctorul Popovici timpanul stâng”. 30 iunie 1928: „La 9 seara dr. Popovici mi-a tăiat timpanul a doua oară”. 4 august 1928: „Mă dor măselele, gâtul, urechea”. 23 august 1928: „Mă doare urechea”. Momentele de când se simțea bine erau extrem de rare, mai ales când făcea plajă și înota. 1 august 1928: „Am intrat în apă de cinci ori. Mers cu un bac luminat («galleggigante») a lui «Excelsior» unde se dansa și prânzit acolo”. 2 august 1928: „De la 9 dim[ineața] la 6 plajă. O oră în apă”. 23 august 1928: „De la 12.30 – 1.30 soare și mare. Și în timpul băii și după m-am simțit foarte bine. Am dejunat cu poftă. De la 3 la 4 pe plajă îmbrăcat. M-am simțit foarte bine. Să vedem cât durează”.

A notat multe elemente concrete privind viața cotidiană: cât costa o noapte la hotel; cum arăta camera în care dormea și lucra; câți lei, franci sau lire costau un prânz sau o cină, o pălărie, o umbrelă, o cămașă, o pijama, un costum de baie etc., etc. De asemenea, despre cum se călătorea atunci, în 1927-1928, cu trenul, vaporul, taxiul, tramvaiul și cât de confortabile erau mijloacele de transport etc.

Desigur, cu cea mai mare curiozitate am urmărit notele privind activitatea sa diplomatică și politică în intervalul 1 ianuarie 1927 – 31 decembrie 1928. Cele mai multe sunt doar consemnări, fără nici un detaliu sau apreciere. De exemplu: 25 martie 1927: „Plecat Buftea […] Înapoiat Ion Brătianu în auto. Întâlnit la el pe Duca”. 16 mai 1927: „Primit telegramă cifrată Averescu”. 18 mai 1927: „Telegrafiat lui Știrbey”. 7 iulie 1927: „Lucrat Minister de la 5 – 9”. 12 noiembrie 1927: „Fost Consiliu de Miniștri”. 6 iulie 1928: „Fost Regență 12 – 1”.

Alteori, notele sugerează tema abordată, prin câteva cuvinte, fără a prezenta conținutul acesteia. 17 februarie 1927: „Am expus chestia optanților și funcționarii Secretariatului au recunoscut că am dreptate să cer modificarea expunerii Ligii [Națiunilor]. Am făcut-o cu Bonnet după amiaza”. 20 mai 1927: „Am trimis lui Mitilineu raportul în chestia Dunării”. 21 iunie 1928: „Luat o rezoluție importantă cu privire la opunerea Micii Înțelegeri contra Tratatului de la Trianon”. 27 octombrie 1927: „Maniu – chestia succesiunii la tron”. 15 august 1928: „Lucrat răspuns Pactul Briand-Kellog și trimis Argetoianu”. 15 octombrie 1928: „De la 11 – 5 am scris în pat un aviz în chestia optanților cerut de Argetoianu”. 12 decembrie 1928: „Consiliu [de Securitate] de la 10 – 1 (chestia Lituania – Polonia)”.

Mai puține, dar cu atât mai prețioase, sunt notele explicite privind unele momente și evenimente la care Titulescu a fost participat. Aflăm cum a decurs intrarea sa în guvern: 22 iunie 1927: „Brătianu a constituit ministerul. Seara am primit o telegramă prin Londra [Titulescu se afla la Paris], prin care Brătianu spune că mă așteaptă pentru a-mi remite Externele”. 23 iunie 1927: „Telegrafiat Brătianu că accept Externele”. 3 iulie 1927: „În Gara de Nord: V[intilă] Brăt[ianu], Duca, St[elian] Popescu”. 5 iulie 1927: „La Ion Brătianu, 11 – 12, 40”. 6 iulie 1927: „La 8.25 plecat cu Ion Brătianu la Sinaia. La 12 depus jurământul ca ministru al Afacerilor Străine”.

Din notele lui Titulescu aflăm despre moartea regelui Ferdinand. 18 iulie 1927: „Regele foarte rău și se așteaptă repede desnodământul fatal. Sunt nespus de întristat”. 19 iulie 1927: „La Externe. Întâlnire cu Buzdugan și Stelian Popescu pentru regularea chestiunilor de funcționare a Regenței”. 20 iulie 1927: „La 3 m-a sculat Hiott la telefon ca să-mi spuie că a murit regele. Am telegrafiat imediat la toate legațiile […] La 4 [16] jurământul Regenței în fața Camerei. La 5 vizită la Regență. Guv[ernul] prezentat demisia, dar a fost respinsă”.

Și despre moartea lui Ion I.C. Brătianu, Nicolae Titulescu consemnează date extrem de precise. 23 noiembrie 1927: „Venit Duca la 3 [15] și mi-a dat o verste oribilă. Ion Brătianu era să moară, azi dimineață i s-a făcut traheotomie. Sunt ca în coșmar. Nu-mi vine să cred”. 24 noiembrie 1927: „V[intilă] Br[ătianu] a fost însărcinat cu formarea guvernului și am prestat jurământ. V[intilă] Br[ătianu] prăpădit de durere”.

Nicolae Titulescu (1882-1941)

Sunt și unele elemente concrete privind activitatea sa în calitate de ministru al Afacerilor Străine. A elaborat un proiect de reorganizare a acestuia: 10 octombrie 1927: „ori acceptă ce cred că e bine, ori nu mai pot conduce un asemenea departament”. Nu menționează soarta proiectului său, dar la 24 mai 1928 nota: „Bădulescu nici nu a ținut seama de punctul meu de vedere în discuțiile cu Londra, astfel că riscăm a crea precedent periculos cu renta germană [privind reparațiile de război] … am telegrafiat V[intilă] Br[ătianu] și cele ce preced și intențiunea mea de a părăsi guvernul în curând”. 26 mai 1928: „Scris demisiunea mea către Br[ătianu] și Regență «pe motiv de sănătate»”.

Demisia efectivă a avut loc peste două luni. 27 iulie 1928: „De la 12 la 1 și trei sferturi la Regență (chestia demisiei mele)”. 28 iulie 1928: „Fost Brătianu 11.30 ca să semneze decretele mele de plecare și numire Londra. De la 12 la 1 și trei sferturi la Regență unde am prezentat chiar eu decretele de plecare și numire Londra. 5 – 6 Minister, unde mi-am luat adio de la funcționari”. 29 iulie 1928: „La 1 dejun la V[intilă] Brătianu. 2.30 – 4 fost Duca. 6 – 7 fost Argetoianu. 10 plecat Chitila”. Aceste note sugerează că, formal, a fost plecare amiabilă, dar ulterior a menționat unele stări de tensiune. Constantin Argetoianu, succesorul său în fruntea Ministerului Afacerilor Străine, nu l-a consultat în complicata problemă a optanților unguri. La 25 august 1928, Titulescu nota: „Din ziare constat că Argetoianu n-a trimis Ungariei răspunsul meu, ci altul în chestia optanților. Dacă nici în această chestie nu mi se urmează sfatul, se poate deduce cum am trăit eu ca m[inistru] de Externe. Acum să nu mai facă apel la mine (subl. în text)”. 3 septembrie 1928: „Sunt amărât. După ce Argetoianu încurcă optanții, trimețând o notă făcută de el, în care vorbește de indemnizații, face alta, cu crâmpeie din un proiect al meu, vrea să spuie că eu am făcut-o (subl în text)”. 17 septembrie 1928: „Primit de la Argetoianu telegramă, rugându-mă să dau sfaturile cuvenite Geneva”.

Abia instalat la Londra, Titulescu avea să fie solicitat să rezolve criza politică din România, generată de campania opoziționistă a Partidului Național-Țărănesc și demisia guvernului liberal condus de Vintilă Brătianu. 2 noiembrie 1927: „La 2 primit telegramă confidențială Hiott, spunând că Regența cere să viu urgent la București, dorind a mă consulta. În [ziarul] «Daily Mail» văd că Brăt[ianu] a demisionat. Ce poate fi?” La 5 noiembrie a plecat spre București, unde a sosit în dimineața zilei de 8 noiembrie 1928, când a consemnat: „La 11 fost Regență, care m-a însărcinat a face un guvern de concentrare, dându-mi și dreptul de dizolvare a Camerelor [Parlamentului]. La 3.30 fost V[intilă] Brătianu; 5 – 7 Maniu; 7 – 8 Iorga; 8 – 8.30 Lupu; 9 –   10.30 Averescu”. 9 noiembrie: „Fost Regență ora 12 – 1.30. Am depus mandatul și explicat pentru ce nu pot lua Externele, fiind azi mai util Londra”. 10 noiembrie: „Venit Maniu, 10 dim[ineața] să-mi ofere Externele. Am răspuns că nu pot accepta”. În ziua de 16 noiembrie a plecat la Londra, unde a notat la 21 noiembrie 1928: „La 11 am remis scrisorile de acreditare. Convorbire importantă cu regele George, care spune că orice confuzie în spirite asupra stabilității Regenței e un pericol pentru noi”.

Din aceste Însemnări zilnice se poate constata că Nicolae Titulescu s-a întâlnit cu zeci – chiar sute – de personalități politice din România și din alte state. O imagine puternică i-a lăsat-o liderul italian Benito Mussolini. 24 ianuarie 1928: „La 12 fost Mussolini. Mi-a făcut o mare impresie. Sufletul și ochii”. 25 ianuarie 1928: „6 – 8 Mussolini. Extraordinar om. Schimb franc de păreri. Gentil, dulce, plin de sensibilitate. Nu-mi fac iluzii că, odată plecat, multe nu vor dispare. Dar nu puteam avea audiență mai bună. E un regal sufletesc să vorbești deschis cu un așa om”.

Este evident că aceste note trebuiesc completate și confruntate cu alte surse. În primul rând cu documentele aflate în Arhiva Ministerului de Externe al României și în Arhivele Naționale Istorice Centrale (mai ales fondurile Președinția Consiliului de Miniștri, și Casa Regală), precum și cu volumele de documente publicate. Desigur, pentru o imagine cât mai nuanțată, utile sunt însemnările și memoriile altor personalități, precum regina Maria, Constantin Argetoianu sau Nicolae Iorga.

Meritul principal în realizarea acestui volum revine lui George G. Potra – cel mai valoros exeget al vieții și activității lui Nicolae Titulescu –, iar pregătirea pentru tipar se datorează doamnei Ana Potra, care aduce astfel un omagiu soțului său, plecat dintre noi în 2015, în plină forță creatoare.