D.I. Suchianu – într-o ipostază mai puțin cunoscută…

Lupta pentru generații sănătoase își lasă cu toată greutatea amprenta și în secolul în care am intrat. E firesc să se întâmple așa, de vreme ce înflorirea culturii și prosperitatea civilizației nu pot fi obținute doar prin generozitate și inventivitate, ele se impun a fi concepute într-o societate umană viguroasă.

Este ceea ce foarte convingător ținea să se sublinieze, cu decenii în urmă, și D.I. Suchianu, cel care este considerat nestorul cronicarilor cinematografiei românești. El făcea aluzie la faptul că perfecțiunea fizică și spirituală, un vis de veacuri al omenirii, și-a găsit propovăduitori și expresia, fie în pranayama hindusă, fie, mai apoi, în kalokagathia greacă și, incontestabil, în umanismul Renașterii, prin Montaigne, de pildă, care dădea de înțeles că e necesar „să creștem un om întreg, nu un trunchi neînsuflețit, nici un suflet trunchiat…” O spunea de pe poziția de scriitor, dar și, mai ales, aceea de medic.

Mi-am amintit de asemenea reflecții ale maestrului Suchianu pe când se aflase ca invitat de onoare la un curs de schi ținut la Poiana Brașov. Nu întâmplător, pentru că în copilărie și, în continuare, în adolescență (și chiar mai târziu, în anii deplinei maturități), D.I. Suchianu se remarcase ca un fidel practicant al celui mai atractiv sport din sezonul de iarnă. Ajunsese, în pasiunea sa incontestabilă, și antrenor, cum l-am întâlnit la școala de schi de la Diham, un modelator al tinerilor ce aveau să se afirme atât în schiul de fond, dar mai ales în cel alpin. Printre cei mai cunoscuți aflându-se și Mihai Bâră, fost campion mondial universitar, care a nutrit pentru el o sinceră prețuire. Și n-a fost singurul!…

D.I. Suchianu, portret de Lucia Demetriade-Bălacescu, 1930

Fac încă o subliniere: aflându-mă în Polonia, la Zakopane, la un concurs continental de schi, nu puțini au fost antrenorii reprezentând țări cu tradiție în sportul alb care au ținut să evoce personalitatea lui D.I. Suchianu. Dovadă că le erau cunoscute reușitele sale și ca modelator de talente în schi…

Cu totul demnă de laudă a fost si valorificarea pasiunii și experienței sale în domeniul schiului, în calitate de gazetar, având o rubrică permanent intitulată „cronici”, în diverse publicații din țară. Și aș mai stărui asupra unei atitudini ferm manifestată, vizavi de detractorii sportului. Afirma, fără rezerve, că „este o acțiune sterilă încercarea de a persista asupra unei vechi și stupide opoziții între intelectual și spiritual, unitatea indisolubilă dintre corp și spirit ne dă nu numai dreptul, ci și datoria de a acorda aceeași valoare culturii fizice ca și culturii intelectuale și de a vedea în ele elemente organice ale culturii în ansamblul ei.”

… De fapt, cum se știe, o pleiadă întreagă de scriitori de valoare din întreaga lume s-a alăturat acestui demers generos, așa cum am relevat de-a lungul anilor și în rubrica din Clipa. O preocupare ce ne propunem să o continuăm, demonstrând existența unei simbioze firești între scriitori și sportivi pe un tărâm comun. Mai ales când capacitatea fizică întruchipată în sportiv este dublată de valențe spirituale.