În literatura universală, scriitorul american Irwin Shaw ocupă un rol cu totul special, nu numai ca un împătimit al scrisului (încă din fragedă tinerețe), ci totodată ca un pasionat practicant al sportului, în școală, în facultate și, în continuare, la o vârstă la care multe glorii ale marii performanțe ale sportului au spus „adio!” stadioanelor. Dovada: trecuse de 57 de ani și încă putea fi întâlnit printre sportivi, în special pe terenurile de tenis și pe pârtiile de schi…
Irwin Shaw, cum singur recunoaște, a fost atras de mirajul sportului la îndemnul profesorilor săi din clasele primare.
„Eram un copil fragil, care s-a confruntat cu guturaiul încă de la primele ninsori, așa că îndemnul profesorilor mei de a-mi rezerva cel puțin o oră-două pe zi practicării unui sport a însemnat un adevărat cuvânt de ordine.”
A debutat cu tenisul, ca atracție principală, dar fără a ocoli baschetul – încântat de eleganța mișcării în teren și, mai ales, în valorificarea spontaneității. Ceva mai mult, dedicându-se o vreme chiar și unor sporturi cu o tot mai mare priză peste Ocean, precum baseball-ului, sport național în S.U.A, și, ca o veritabilă surpriză pentru mulți prieteni apropiați, descifrând tainele boxului. Așa cum ține să sublinieze, bogata experiență acumulată în arenele de sport Irwin Shaw a pus-o în valoare în concretizarea unora dintre operele sale ca în romanul Glasurile unei zile de vară, Om bogat, om sărac sau în povestirile Dublu mix, Evadarea, Întoarcerea la Kansas City și nu numai…

Irwin Shaw (1913-1984)

Pentru a fi necontenit în intimitatea fenomenului sportiv, scriitorul a urmărit de-a lungul multor ani și decenii activitatea competițională, evenimentele și implicit pe eroii cărora le-a consacrat articole într-o serie de reviste și prezentări literare. Cu o mențiune specială pentru fotbalul american și mai ales pentru una dintre gloriile mondiale ale pugilatului, l-am numit pe Cassius Clay. Cum ținea să remarce Irwin Shaw: „nu numai cu o dotare fizică excepțională, ci și un sportiv dotat intelectual. Altfel mă îndoiesc că doar prin forța loviturilor ar fi reușit să cucerească laurii disputei din ring”. Scriitorul era ferm convins că în orice sport simbioza forță-intelect este decisivă în reușitele de excepție. De altfel, realitățile atestă acest adevăr.
Relația dintre omul-creator și sport Irwin Shaw o transpune la însăși experiența sa: „Pe lângă bucuria trăită, practicând diverse discipline sportive, acestea au reprezentat și un mijloc de relaxare după un efort mai îndelungat; nu e ușor să stai ore în șir la masa de scris, ziua și nu rareori și noaptea. Sportul s-a dovedit a fi o metodă ideală de întreținere la cel mai înalt nivel a capacității mele de creație.”
Un adevăr cu putere de axiomă, deci, care nu mai trebuie demonstrat. Recunoscut, de fapt, de majoritatea scriitorilor care au onorat această rubrică a revistei.