Continuare din numărul trecut
Clasificarea structurală conține grupele ornamentelor omogene care au o structură unitară: steaua, soarele, cocoșul etc., heterogene, compuse deci din elemente diferite, la care exemplificările pot fi nenumărate: casă cu șarpe, pom cu cocoș, soare cu flori, pește cu cruce etc.
Structura decorului unilateral presupune repetarea aceluiași motiv, ținând cont de principiul estetic al ritmului și se întâlnește, în general, pe marginile obiectelor, având scopul de a crea un registru separat de cel al reprezentărilor centrale.
Indiferent de așezarea pe care o au în planul compozițiilor, structura bilaterală și alternanța presupun, în primul caz, respectarea principiului simetriei, iar în al doilea, pe cel al succesiunii alternative.
Simetria impune ordine și echilibru între părți și constituie o structură omogenă și armonioasă. Realizarea crengilor bradului, de o parte și de alta a tulpinii, sau a celor două păsări (porumbițe) afrontate, raportate la un punct de referință despărțitor, constituie două exemple în acest sens.
Alternanța presupune o varietate de motive, care, supunându-se unui ritm alert și inedit, alcătuiesc frize decorative ce alungă monotonia percepției vizuale, dând dinamism întregului decor.
Pe multe din taierele horezene spicul grâului alternează cu bobocii de trandafiri, liniile cu punctele, strugurele cu crucea, valul cu cercurile, frunzele cu florile etc.
Structura asimetrică este reprezentată de compoziții ornamentale liber desenate, având un pronunțat caracter realist.
Structura densă a compozițiilor ornamentale este caracteristică în ceramica horezeană a ultimilor 50 de ani; ea presupune o aglomerare de motive, care, dublate de procedeul jirăvirii, creează o sintaxă aparte, realizându-se astfel adevărate dantelării.
Ornamentele dispuse aerat restabilesc calmul și liniștea vremurilor în care câteva motive geometrice încadrau un singur elemente central, cocoșul de exemplu, sau în care soarele era înconjurat de altițe delicate.
Clasificarea structurală, în funcție de statutul, rolul și locul ornamentului, ne oferă exemple în care acestea ocupă, fie rolul principal sau fie rolul secundar, se află în centru sau la margine. Vom exemplifica această împărțire prin cuvintele câtorva olari și olărițe, care, răspunzând la întrebarea referitoare la ce reprezintă, în concepția lor, decorul de pe câteva taiere, au spus:
„Pe farfuria asta am făcut chipuri. În mijloc este o floare care se termină în stea. Fondul este făcut în pânză de păianjen. Pe margine am pus valul sau șencălăul. Fiecare față are ochi și gură. Dacă mă gândesc ce nume să-i dau, atunci îi zic «Chipurile».”
„Altă farfurie este cu măști sub formă de stea. În fund am pus rozeta, iar în mijloc panseluța, boboci de trandafir pe margini și dinții fierăstrăului. I-aș zice «Măștile».”
„Farfuria asta făcută pe fond albastru se numește «batista ginerelui»; așa era aici la noi obiceiul, ca fata să-i facă băiatului cu care urma să se căsătorească o batistă cusută cu flori. Pe margini am pus patru cocoși.”
„Farfuria cu «hora satului» îmi place mult. Sunt trei fete și trei băieți îmbrăcați în costume populare, care se țin de mână, în horă. Hora este într-un contur de floare albă, ca o cupolă, iar pe margini am pus omida. În fundul vasului este steaua.”
„Îmi place și modelul cu scoarță oltenească. Motivul principal este spicul grâului care se rotește în mai multe culori ca într-o spirală. În fund este o rotiță maron, pe fondul alb.”
(Eufrosina Vicșoreanu)
„Am făcut câteva farfurii cu ouă de Paști. În centru am pus mereu motive de-ale noastre; șencălăul cu puncte, boboci de trandafir, iar pe margine am pictat ouă, tot cu modele.”
„Îmi place să fac modele de-astea mai vechi. Pe un taier am pictat cu cornul «coroana domnească», pe o bantă, între fund și margine, am pus tot un motiv vechi «de ardei» și către margini, mai mulți cocoși. Elemente mai simple sunt: valul negru, care ar fi pământul pe care calcă cocoșii și niște linii verzi ca firele de iarbă.”
(Ioana Mischiu)
*
„Eu lucrez numai cu motive tradiționale de Horezu. Dar frumusețea și noutatea constă în modul în care le pictez și le așez. Uneori și eu rămân uimită de modelele pe care le fac. De obicei, cocoșul, steaua, floarea, soarele, spirala sunt motive centrale. Pe margini, pun elemente care se armonizează cu centrul: flori, struguri, porumbi, frunze. Ca să scot în evidență unele motive, le dublez cu puncte. Cel mai apreciat este pomul vieții, pe care-l pictez în mijlocul taierului, fie simplu, fie cu doi cocoși, de o parte și de alta.”
(Nicoleta Pietraru)
*
„În mijlocul taierului am pictat spirala și am jirăvit în formă de trifoi cu patru foi. Am lăsat un spațiu alb, unde am desenat valul cu puncte, iar pe margini am tras cu gaița și am făcut spice de grâu și boboci de flori. Eu la asta îi zic «hora spicului de grâu».”
„Taierul cu șarpele are pe margini, de la un capăt la altul, pictat și jirăvit, șarpele, iar pe mijloc are coada de păun.”
„Altă farfurie are în fund coada de păun, făcută prin jirăvire. Între mijloc și margine, am făcut un brâu galben – soarele, lângă care am pictat cu cornul hora bobocilor. Pe margine am pus tot spicul grâului.”
(Cristian Tănăsescu)
*
„Farfuria pe albastru este cu vârtejul vieții în fund, iar pe margine, cu jumătăți de cercuri. Am delimitat mai multe spații prin trasarea unor cercuri cu cornul sau prin contur de linie vălurită. Aproape de margine am făcut cercuri mici, albe, cu contur de puncte.”
„Altă farfurie este numită «pomul vieții cu păsări». Ca să fie frumoasă, am pus mai mult ornament și culoare la păsări, cercuri cu puncte pe corp și linii cu puncte pe aripi. La pom desenez mereu ceva frunze și flori, iar pe margine, spicul de grâu.”
„Aici am făcut «steaua cu față de om», cu cercuri mici între raze. Tot desenul este dublat de puncte ca să iasă mai bine în relief. Pe margine am făcut din jirăveală, două coroane.”
„Taierul acesta are pești pe margine și boboci de floare, spice de grâu și flori, alături de steaua jirăvită din fund. Peste tot, înainte de a mă apuca să pictez, am trasat mai întâi spirala. Pentru mine, deși are mai multe modele, cum vă zisei, ea se numește «farfurie cu pești și stea».”
(Maria Ștefănescu)
*
„La farfuria cu pânza de păianjen, nu pot spune că există motive principale și secundare. Aici totul trebuie să fie egal, constant și uniform ca să iasă bine modelul și culorile. Trebuie să ai precizie și răbdare la trasul cu gaița. Pe margini, ca să accentuăm modelul, punem de obicei puncte.”
„Un taier care îmi place este «hora cu figuri umane». Este de fapt, o înlănțuire de chipuri care au pe margine «râure». Dacă privești în ansamblu, totul pare o floare. În mijloc este ochiul taierului și de jur-împrejur boboci de floare.” (Sorin Giubega)
Continuare în numărul viitor