Continuare din numărul trecut
Seara câteodată vedeam prin hol sau restaurant pe Alexis (Biși) Catargiu, elegant și pedant într-un grup vesel și zgomotos din care făceau parte, printre alții, Pussy Callimachi, Mica Frumușanu, Jana Peretz și Tanda Caradja, toate femei frumoase, pline de vitalitate și petrecărețe. Deși eram în plin război, aceste tinere nu se gândeau decât cum să se distreze mai bine, în cluburi, restaurante, baruri sau la baluri și recepții. Se străduiau să mă convingă și pe mine să merg cu grupul lor. Nu puteau înțelege că eram preocupat numai de studiile mele, cărora le dedicam tot timpul meu. Uneori veneam și la masă cu o carte sau tratat pentru a citi în timp ce așteptam sosirea felurilor comandate.
Pussy Callimachi cu tatăl ei
Principesa Pussy Callimachi era rudă cu mine și o cunoșteam încă din copilărie. Venea la noi în casă și mergeam sora mea și cu mine la ea în vila pe care o avea pe șoseaua Kiseleff, vilă despre care am povestit în altă parte că era păzită de un arnăut anacronic. Pussy era frumoasă, dar prea zglobie, uneori până la nivelul de scandal. Dar era plăcută și lumea o iubea. După război a plecat și și-a dus viața în streinătate.
Pe Mica Frumușanu am cunoscut-o puțin. Mai târziu mi-a fost pacientă.
Jana Peretz era cea mai frumoasă. Lumea se întorcea după ea când trecea. A avut o viață tumultoasă. Până la urmă a ajuns la Paris unde era un fel de prezentatoare la clubul Renault de pe Champs-Élysées. Am cunoscut-o bine căci am petrecut cu ea o săptămână la Londra la Paul Laptev. A murit în urma unui accident vascular cerebral.
Eu cu Jana Peretz la Londra
Principesa Tanda Caradja era cea mai veselă și „teribilistă”. Încă de la 15 ani organiza baluri și petreceri și era o dansatoare pasionată1. A fost la un moment dat măritată cu Mitu Bragadiru, apoi cu un militar american, Robert Moevs. Printre altele a avut o legătură cu prietenul meu, Paul Laptev, care mi-a povestit multe despre această principesă care a avut o viață mai mult decât aventuroasă, fiind implicată în acțiuni de spionaj multiple2. A reușit – nu se știe cum – în toamna anului 1949 să părăsească împreună cu Paul Laptev țara clandestin în timpul regimului comunist și să ajungă în Austria și apoi în SUA. Am revăzut-o în anii ‘60 la Paris, unde locuia cu unchiul ei Nicolae Kretzulescu în apartamentul Elenei Văcărescu. Pe vremea aceea era proprietara unui frumos castel la Nonancourt lângă Paris, pe care mi l-a arătat și pe care l-a oferit lui Ana Aslan (cu care se împrietenise) ca să organizeze un centru de geriatrie. Avea relații complicate cu ambasada noastră și era evitată de refugiații politici români. Cu mine a fost mai mult decât amabilă. Profesorul E. Papahagi îmi spunea că se purtase și cu el cu o admirabilă amabilitate, deși de abia îl cunoscuse în cursul unei recepții la ambasada română din Paris. Continua să fie o femeie frumoasă, dinamică și veselă. Povestea multe, dar se pare că și inventa multe. De atunci nu am mai văzut-o. A avut o fată, Briana, a cărui tată nu este cunoscut. Viața ei a fost o telenovelă, mult mai zbuciumată decât cea a Ilenei Kerciu și cu aspecte dramatice și momente chiar tragice deosebite. A fost o femeie deosebit de interesantă. Pe unii i-a fascinat. alții au contestat-o, chiar condamnat-o. A murit de cancer în 1997.
Principesa Ecaterina Caradja
Mama ei, Ecaterina Caradja (născută Kretzulescu), a avut o viață și mai complicată, începând din copilărie (când a fost furată și ascunsă de tatăl ei) și până a murit în vârstă de 100 de ani, despre care nu este locul să o povestesc aici. Trebuie să spun că venea frecvent la Athénée, unde se bucura de o deosebită considerație. I-am fost prezentat de tata, care o cunoștea bine. A devenit notorie pentru modul cum s-a ocupat de prizonierii de război englezi și americani de la noi, care au botezat-o „Îngerul de la Ploiești”. Printre altele s-a preocupat mult de leagănul Sfânta Ecaterina din București creat de mama sa, Irina Cantacuzino3. A fost una din cele mai respectate și remarcabile femei ce venea la Athénée Palace.
Tot frumoase erau surorile Nicodem, care se arătau des la Athénée Palace. Aveau un comportament mai lax. De aceea erau numite Nicodamele. Zizi, cea mare, era blondă, înaltă și avea un corp superb, cu care a făcut multe ravagii, deși inteligența ei lăsa mult de dorit. A fost la un moment măritată cu Mihai Alimănișteanu. Cea mică, Nana, era brunetă, mai scundă, mai vioaie și mai inteligentă decât sora ei. Ambele au fost foarte prezente în viața socială a Bucureștilor, dar într-un registru de tabloid de scandal. Nu au avut noroc în viață. Sub regimul comunist au dus-o greu. Le-a mai ajutat mult Paul Laptev din Canada. Prin anii ‘70 Zizi mi-a fost pacientă. Încă mai era o femeie frumoasă care se și mișca foarte elegant.
Elena Prodan
Mia Prodan
Una din cele mai atrăgătoare „domnișoare” care-și făceau apariția la Athénée Palace era incontestabil Elena Prodan4. Era frumoasă și știa să-și pună în evidență frumusețea. La recepții venea ultima, după ce ceilalți invitați sosiseră, și își regiza intrarea. Era bună, generoasă, caldă și în general veselă, cu o viziune mai libertină despre viață. O cunoșteam mai de mult când venea cu Johny Mitilineu călare la Stolnici. Înainte de a pleca definitiv la Londra în 1940, Ion Rațiu a fost îndrăgostit de Elena Prodan. După aceea ea s-a măritat prima dată cu Ion Pantazi (fiul generalului Constantin Pantazi5), care a târât-o într-o încercare eșuată de trecere frauduloasă a frontierei, în urma căreia a stat mult timp în carcerele comuniste. După ce a ieșit a devenit soră medicală și a lucrat câtva timp la policlinica Dr. Ion Cantacuzino. Apoi s-a măritat cu Nelu (Cornel) Valjan, fiul avocatului lagărele sovietice din Siberia (fără să fie judecat sau condamnat) și venise de acolo calificat ca dentist, profesiune pe care și-a exercitat-o cu mult succes la București, unde avea drept clientelă toată vechea protipendadă6. A fost și dentistul meu. Era foarte eficient deși nu avea cabinet, ci doar o trusă și lucra clandestin în combinație cu un specialist în proteze dentare. Elena a fost una din bunele prietene ale viitoarei mele soții și ne-a fost nașă de cununie. Suferea de un astm bronșic și a murit prin stop cardiorespirator în urma inhalării unei doze prea mari dintr-un spray antiastmatic câteva minute după ce a vorbit cu mine la telefon.
A avut o soră, Mia Prodan, care venea și ea la Athénée Palace. Am cunoscut-o mai bine mai târziu după război la Londra. Atunci avea o infirmitate la picior din care cauză șchiopăta. Mia a avut o viață de roman foileton plină de situații dramatice. Fiica ei, Maria Prodan Bjornson7, a devenit una din cele mai celebre scenografe din Anglia și SUA8.
Continuare în numărul viitor
NOTE:
1 Neagu Djuvara, Despre arta iubirii, „Formula AS”, nr. 1194, 27.12.2015.
2 Memorandum secret despre principesa Caradja.
3 Din Comitetul Fondator făceau parte: Ecaterina G. Cantacuzino, președintă, Teodora Văcărescu, vicepreședintă, Irina Cantacuzino, casieră, doctorul Toma Ionescu, secretar; membre erau doamnele Moruzi, Olănescu, Lamotescu, Vlaso, Lascăr, Grădișteanu, Costinescu, Monteoru, Crissoveloni, Marghiloman, Dumitrescu, Anghelescu. Președinta de onoare a fost desemnată regina Elisabeta.
4 Bunicul ei, Nicolae Prodan de Kinsbunn, a fost directorul Teatrului Național Român și bun prieten cu George Enescu, iar bunica ei, Maria Cutzarida-Crătunescu, a fost prima femeie doctor din România.
5 Constantin Pantazi (1888-1858), general român ministru și colaborator fidel al mareșalului Ion Antonescu. A fost condamnat la moarte în 1946 (pedeapsă care a fost comutată de Petru Groza în închisoare pe viață).
6 Inițial fusese un jurist format la Oxford.
7 Tatăl ei, norvegianul Bjorn Bronson, a refuzat să se însoare cu Mia. El era nepotul lui Bjornstjerne Bjornson, laureat al premiului Nobel pentru literatură.
8 A devenit celebră după ce a realizat scenografia comediei muzicale Fantomul de la Operă, adaptată după romanul gotic al lui Gaston Leroux de către Andrew Lloyd Webber și Richard Stilgoe, spectacol pe care l-am văzut la New York.
Comentarii recente