În următoarele rânduri propun o prezentare pe scurt a problemei dreptului la educație în limba maternă a comunității românești din Serbia (Voivodina și Timoc), făcând referire la momentele principale și la actorii implicați în determinarea politicilor și practicilor educaționale privind introducerea cursurilor de limbă maternă în Serbia de Nord-Est (Timoc), după momentul acceptării candidaturii Serbiei la statutul de țară membră a Uniunii Europene în martie 2012.
Principalul actor intern este, alături de statul sârb, însăși minoritatea română/vlahă din Serbia, care este și obiectul politicilor și practicilor educaționale. Pe fondul efortului Serbiei de a depăși orice dificultăți în procesul de negociere a integrării europene, au intrat în scenă trei actori externi implicați în determinarea practicilor educaționale privind introducerea cursurilor de limbă maternă în Serbia de Nord-Est (Timoc): România, ca stat de apartenență al minorității române din Serbia cu drept de intervenție în sprijinul acesteia; Comisia Europeană și Înaltul Comisar OSCE pentru Minorități Naționale, cu rol de observatori și cu drept de monitorizare a eforturilor Serbiei pentru respectarea principiilor protecției minorităților, în conformitate cu standardele UE.
***
În ceea ce privește asigurarea dreptului românilor din Serbia la educație în limba maternă se observă o diferență de evoluție între Voivodina și Timoc. În Voivodina, în virtutea autonomiei administrative și a recunoașterii statutului de minoritate națională a românilor, există învățământ public cu predare în limba română, în timp ce în Timoc (Serbia de Nord-Est), vlahii/românii nu beneficiază, la nici un nivel, de educație în limba maternă (Dolha, Viorel, 2014, Despre discriminarea românilor din Serbia sau despre măsuri luate recent de Serbia la nivel legislativ împotriva limbii române în timp ce mimează că depune eforturi pentru drepturile minorității române). Nici în Voivodina, nici în Timoc nu există învățământ privat cu predare în limba română. În aceste condiții, încă din 2004, lideri ai românilor timoceni au început să strângă liste cu semnături de la părinții care doreau introducerea limbii materne române ca limbă de studiu în școlile din Serbia de răsărit, liste puse la dispoziția Consiliului Național al Minorității Române din Serbia pentru a face demersurile legale (Dolha, Viorel, 3 februarie 2014, Cereri mai vechi de ore de limbă română).
Consiliul Național al Rumânilor/Vlahilor a fost constituit în 2006, după modelul celorlalte minorități naționale, dar nu a fost recunoscut decât în contextul noului guvern de la Belgrad, condus de Vojislav Kostunica. În iulie 2007, recunoașterea a venit odată cu aprobarea de către noul guvern a înființării Consiliului Național al Vlahilor (Rumânilor) din Serbia (Chifor, Vali, 17 august 2007, Vlahii din Serbia recunoscuți ca minoritate națională). Implicit, în iulie 2007, odată cu această recunoaștere, limba română a fost acceptată ca fiind limba maternă a românilor din Timoc. Conform legii sârbe, decizia guvernului de la Belgrad trebuia urmată de posibilitatea predării limbii române în școlile din Serbia de Est, unde românii timoceni erau majoritari, fapt solicitat imediat de reprezentanții comunității românești.
În 2008, pe agenda de discuții a forurilor europene a fost pusă problema românilor din Serbia de răsărit. La inițiativa parlamentarului basarabean Vlad Cubreacov, europarlamentarul german Jurgen Herrmann a elaborat, în urma unei anchete, un raport înaintat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), care a emis Rezoluția 1632/2008 cu privire la drepturile minorității române din Timocul sârbesc, însoțită de Recomandarea 1845/2008, documente care demonstrează că românii și vlahii sunt una și aceeași entitate și au dreptul la educație în limba maternă, limba română. A urmat semnarea Protocolului de la Bruxelles, în martie 2012, prin care Serbia se angajase să asigure dreptul la educație în limba maternă pentru comunitatea românească de pe întreg teritoriul.
Sursa foto: Wikipedia
În urma discuțiilor purtate atât la nivel bilateral, cât și în format internațional partea sârbă a promis să introducă în 2013 clase cu predare în limba română în școlile din Serbia de răsărit. Între instituțiile angajate în monitorizarea disponibilității autorităților sârbe în acest domeniu se regăsesc atât organizațiile și ONG-urile românești din Serbia de răsărit, Înaltul Reprezentant OSCE pentru Minoritățile Naționale, cât și Ambasada României la Belgrad și ONG-uri din România. Rapoartele acestor organizații, consemnează faptul că în primăvara și vara anului 2012, încurajați de semnarea Protocolului de la Bruxelles, au fost depuse sute de cereri semnate de părinții copiilor români din școlile din Timoc (Kladovo, Podgorac, Brestovac, Zajecear etc) (Viorel Dolha, 2014). Cu toate acestea, nici în anul școlar 2012-2013 nu s-a permis deschiderea cursurilor de limbă română, fapt reclamat de asociațiile românilor timoceni.
În urma presiunilor Uniunii Europene și ale comunității românești, la 27 februarie 2013, Cancelaria Primului Ministru al Serbiei a emis o adresă prin care anunța procedura de introducere a orelor de limbă română în Serbia de răsărit. În septembrie 2013, celor 1617 elevi care aleseseră din martie același an limba română pentru noul an școlar li s-a refuzat acest drept, fiind puși să aleagă între limba maternă și informatică. Abia la sfârșitul lunii noiembrie 2013, 400 elevi dintre cei 1617 au început studiul limbii române. În practică, cursurile de limbă română au fost obstrucționate prin fixarea în orar la ore târzii descurajând participarea elevilor. În acest context, Consiliul Europei publica la 11 iunie 2013 al doilea raport privind punerea în aplicare a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare în Serbia (Raport de progres, 2013) care prevede că „progresele recente înregistrate în ceea ce privește îmbunătățirea situației minorităților, inclusiv a romilor, trebuie să fie consolidate în continuare, în timp, inclusiv cu resurse financiare suplimentare”.
În 2014, în iunie și septembrie, s-au desfășurat în unitățile de învățământ din Serbia de Răsărit două noi anchete școlare pentru stabilirea numărului copiilor care vor putea studia limba română, existând posibilitatea includerii orelor de limba română în cadrul programului școlar obișnuit, și nu la finalul orelor, în condiții improprii. Așa cum declara Bogdan Aurescu în 2012, România a considerat întotdeauna că dialogul privind drepturile persoanelor aparținând minorității române din Serbia se referă la toți etnicii români, indiferent de etnonimul folosit în identificare: român, „rumân” sau „vlah”. În acest sens, România continuă demersurile pentru introducerea orelor de limbă română în Serbia de răsărit și pentru ca în Serbia să fie aplicate politici și practici educaționale fundamentate pe baza principiului de reciprocitate, astfel încât să nu mai existe standarde diferite între românii din Valea Timocului și cei din Voivodina.
Comentarii recente