Continuare din numărul trecut

O altă vizită, făcută la mijlocul lunii iulie 1922, este consemnată în memoriile sale. Regina împreună cu regele Ferdinand și principesa Ileana au plecat la Sinaia, de unde au făcut o frumoasă călătorie pe Valea Oltului. Cu acest prilej au ajuns la casa lui I.G. Duca, după care au vizitat Horezul, iar în zilele următoare biserica „Dintr-un lemn“.
În cartea sa, Țara pe care o iubesc, publicată mai întâi în limba engleză, la Londra, în anul 1925, regina își arată, încă o dată, sentimentele pentru acest minunat lăcaș monastic: „După ce v-am călăuzit spre acea îndepărtată mănăstire dobrogeană, imaginea altei mănăstiri îmi apare irezistibil în fața ochilor, o mănăstire [Hurezi] de o frumusețe fără seamăn, așezată în cu totul altă parte a țării. Am descris în altă carte, multe dintre aceste sfinte lăcașuri de rugăciune; nu aș vrea acum să vă obosesc urechile cu repetiții, dar un dor nestăpânit mă duce către văile din Vâlcea; din toate locurile frumoase ale țării mele, aceasta este cea mai dragă sufletului meu de artist”.

Manastirea Hurezi

De regulă, după ce vizita Hurezii, regina mergea și la Mănăstirea Polovragi, la starețul Corneliu Săbăreanu, care a devenit duhovnicul ei. În cartea de memorii Țara mea (1916) amintește și de mănăstirea din județul Gorj: „Dar astăzi n-am de gând să descriu Hurezul, mânăstirea aceasta mai iubită decât toate, căci aiurea am mai vorbit de dânsa; astăzi, în ciuda dorului care-mi umple sufletul la gândul ei, nu mă voi opri să întru în sfântul cuprins, nu mă voiu sui pe cărarea dintre brazi care duce la poarta de întrare; ca una care am fost scoasă din raiu, voiu trece pe lângă înnaltele ziduri tăcute cu un suspin… Vreau să vă ieau astăzi cu mine la mănăstirea Polovraci. Nu e departe de frumosul Hurez cu înaltele ziduri albe, dar se ascunde în altă vale, la capătul unui podiș ridicat, largă desfășurare deloc drept care se sfârșește de odată într-un șir de munți ridicându-se ca o apărare clădită de mâinile uriașilor”.

Din testamentul Reginei Maria, conceput sub forma unei scrisori personale către soțul ei, Regele Ferdinand, scrisă la Sinaia în iulie 1926, aflăm de mai vechea ei dorință și hotărârile mai noi: „Unde mă vei înmormânta? Te rog nu într-o criptă! Prea mult am iubit florile, așa că vreau ca flori să crească din inima mea. Când eram tânără doream să fiu înmormântată la Horezu; Jean Duca și Carol știu locul, dar acum consider că locul care ar fi potrivit pentru noi doi ar fi în fața catedralei de la Alba Iulia, în curtea interioară, doar tu și cu mine, dar nu în biserică, ci în pământ, biserica poate sta în spatele nostru cu ușile deschise”.
La 27 septembrie 1926 – cu două-trei zile înaintea plecării în SUA – Regina Maria vizitează din nou Vâlcea, fiind însoțită de principesa Ileana. Din gara Băbeni, se deplasează cu mașina, pe lângă Dintr-un Lemn, până la Cula Duca de la Măldărești, și, imediat, spre frumosul Horez… Se iscălește în „Registrul vizitatorilor” mănăstirii. Aflăm de planul ei de a crea aici minunate grădini de flori care să împodobească albele biserici. Mai amintește de schimbarea stareței pe care o îndrăgise atât de mult. De asemenea, vorbește despre Bolnița și de Schitul „Sfinții Apostoli” și de „crucea care am pus-o ca semn pentru locul în care mi-ar plăcea să fiu înmormântată într-o zi, loc care arată ca în Anglia, unde se întâlnește Răsăritul cu Apusul”.
În Amintirile politice ale lui I.G. Duca se află o fotografie care îi arată pe Regina Maria și pe el în curtea Mănăstirii Hurezi, cu prilejul acelei vizite din toamna anului 1926. A doua zi vor vizita Conacul de la Slăvitești. Pe drumul de întoarcere spre Măldărești, vizitează o biserică preferată, cu friză exterioară, cu apostoli și sibile, unde regina vede o cruce veche, înaltă, de piatră, pe care speră s-o poată aduce la Balcic. Mai vizitează și Orfelinatul de la Bistrița și Schitul 44 de Izvoare (Costești), Mănăstirile Surpatele și Dintr-un Lemn (Frâncești).
De altfel, despre planurile Reginei Maria în acest loc, stă mărturie și o scrisoare a locuitorilor satului Romani adresată ministrului de interne, Alexandru Vaida-Voievod: „Așezarea pitorească, cum și clima curată și sănătoasă a acestei comune a atras pe Domnul Țării Românești, marele filantrop Constantin Brâncoveanu, de a clădit Monastirea «Horezul», cu clădirile din jurul ei, cum și alte biserici – și pe M. S. Regina Maria să clădească un castel; iar astăzi frumusețea acestor locuri și monumente atrag o mulțime de vizitatori atât din țară cât și streini”.
Regina Maria și-a refăcut testamentul la 29 iunie 1933, la Balcic, din cuprinsul căruia aflăm, din nou, că renunțase la ideea îngropării la Hurezi: „Am redeșteptat la o viață nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva (Balcicul) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, și fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât ași putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă și așezată la Stella Maris, biserica ce am clădit-o la marginea mării. Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș lângă iubitul meu soț Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o”.

Regina Maria si I.G. Duca, în curtea Mănăstirea Hurezi, 27 septembrie 1926

Ultima vizită a Reginei la Măldărești și Hurezi are loc în anul 1935. O imagine de epocă ne-o arată pe Regina Maria stând pe scările Culei de la Măldărești, alături de Nadia, soția defunctului I.G. Duca.
Mănăstirea Hurezi, ctitoria și necropola Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, a fost locul cel mai drag sufletului Reginei Maria. A iubit enorm acest așezământ de la poalele muntelui Buila, pe care l-a descoperit încă de la venirea ei în țară. A fost cucerită iremediabil de frumusețea împrejurimilor care îi aminteau de ținutul natal și a sorbit cu nesaț mărturiile despre drama Brâncovenilor, istoria și sacralitatea sfântului lăcaș, încât s-a legat prin testament să-și doarmă somnul de veci aici, așa cum o făcuse în urmă cu peste două secole și Sfântul Brâncoveanu, când a înălțat acest lăcaș întru slava Tatălui Ceresc și a Sfinților Împărați.
Chiar dacă, mai târziu, Regina Maria s-a apropiat mai mult de Balcic, unde a creat acel Paradis destinat inițial Mănăstirii Hurezi, iar inima ei a fost depusă în Capela Stella Maris, spiritul ei nu a părăsit nicio clipă această oază de spiritualitate ortodoxă. Sufletul suveranei României este prezent în biserica zugrăvită de meșterii lui Constantinos, în Sala Spătăriei, în Foișorul lui Dionisie, în cuhnia brâncovenească, la Bolnița, Paraclisul și Schiturile „Sfântul Ștefan” și „Sfinții Apostoli”, sau în chilia maicii starețe Epifania… totul e ca pelerinul să vină la Hurezi să caute urma pașilor ei…