Întreaga zi am umblat prin oraș

cu un rucsac și două valize negre

nimeni nu m-a privit ciudat

nimeni nu s-a oprit

să mă ajute când traversam ușor aplecată

am colindat prin piețe, magazine, saloane

de coafură, de masaj, prin muzee,

gări de trenuri și de metrou

nimeni nu bănuia că în bagaje

am cadavre ciopârțite

în rucsac era copilăria

în valiza din mâna stângă era adolescența

în cea din dreapta, tinerețea, nebunatica

toate ar fi vrut să trăiască în mine concomitent,

la nesfârșit, dar eu

nu aveam suflu pentru atâta bucurie

a venit în ajutor timpul –

un partener de încredere

el ucide cu sânge rece, după care

tranșează, debarasează

convins întotdeauna că procedează corect.