Cânta un cuc, în frui de prui

Și peste cer cădea un znop

Cu-n pic de frunzărit de ploi

Prin cârdășii

Fără noroc

Din cercul ce pleca grăbit

Mă agățam de raze surde

Și mă legam de infinit

Cu-n brâu din visele-mi

Absurde

Și tot mai rătăcit pe drum

Mă legănam în vremi de dans

De un cercel de timp postum

În roata marelui

Balans

Și iar o luam de la-nceput

Pe sub brăzdarul de sub ploi

Și iar mă regăseam cernit

Prin cercul ruptului proptit

În nesfârșitul dintre noi.