Poezii

„Versul domnului Marius Ruscea este instinctiv, răscolitor, pentru că reprezintă însăși credința sa de viață, bătută în cuiele de aur ale pasiunii, emoției și talentului pe porțile, găsite acum ferecate, ale conștiințelor noastre, pentru a-și vesti intrarea, trufaș, călare, înveșmântat în haine de gală, în catedrala poeziei.”

Andrei Carpeneanu

Omul din oglindă

Pedepsit, pentru risipa de sine, omul din oglindă,

Căruia i-ai ținut umbra în palmele tale de flutur,

A plecat mai departe și de tristețea lui mă bucur,

Până la urmă, nebunia lui pe toți o să ne prindă.

În ochii de baltă a unei dureri știută fără veac,

Se vor aprinde gândurile spaimei judecății de apoi,

Va învia, după atâta vreme de uitare, omul din noi,

Eu cânt risipitor de mine, tăcerea noastră fără leac…

Răzvrătire

Scriu despre lume ca și cum

Dumnezeu n-ar fi venit fără minuni

Reușind să-i pedepsească pe cei buni

Lăsând doar moartea să le fie drum…

În ochii lui de cer e ură și tăcere

Citesc ca stelele pe-o nesfârșită apă,

Din lumea asta viu nu scapă

Decât cel mort, la trista-i înviere…

Bărbat cu oglindă, Karl Hofer, 1937