Pe unde merg, aud că mergi și tu,

Iar caii dinspre lună pași îngână,

Aș spune da, de teamă că spun nu,

Cât ochii tăi se țin cu-ai mei de mână.

Și ninge ca la moartea unui veac

Din care ochi căprui izbesc dezastre,

Iar caii din tablouri se desfac

Să facă drum și zaț iubirii noastre.

Aud că taci atunci când tac și eu,

Sincron fără contur, abuz și rană,

Din ochiul stâng spre ochiul drept, mereu,

Mai moare, lăcrimând, câte o Ană.

Pe unde mor, aud, murim și noi,

Din scâncet spre uitare. Vin dezastre.

Iar caii spre tablouri, înapoi,

Fac drum și zaț chiar despărțirii noastre.

Galop, galop. Și ochi care nechează,

În depărtarea care nu contează.